Reign of Kids

🇬🇧 The plan was simple

9 days in Corsica, no more, no less. We had the flight Bucharest – Alghero, the rental car, the ferry booked, the camping ready. We told Nora that on July 27th we’d be back and she would see her cousin Bell again. She took the information very seriously.

Reality

The sea had other plans and we got this short and ironic message from the ferry company:

“A casua di meteo avverso tutte le corse di domenica 27 e lunedì 28 sono annullate
Due strong wind all voyages of sunday 27 and monday 28 has been deleted”

Free translation: “You wanted 9 days? Here, take 3 more — on us.”

That’s when the fun began:

• For three days, Nora obsessively repeated that she missed Bell and that “she’s not a good friend” (classic Bobița & Buburuza line, applied in real life). We ended up doing group therapy about friendship, loyalty and relationship management at 2 years and 9 months old.
• I had an important delivery scheduled for Monday. My brother had to act as “guardian of the parcels.”
• We tried to escape through Italy, with another ferry and a flight. But it was the end of July, peak season. No seats left. Not in Genoa, not in Bologna. Probably not even on the wings.

So we stayed in Corsica until Tuesday, then took the ferry back to Sardinia and spent one more night near Alghero before flying home.

Our base

We stayed at Camping Marvilla Parks Sari di Soli – a mobile home with air conditioning, a pool and its own bakery. Mornings smelled of warm croissants, evenings of quiet… or as quiet as a packed camping can be.

Southern beaches

Rondinara – small bay, calm turquoise water.
Palombaggia – white sand and pine trees reaching down to the shore.
Santa Giulia – wide lagoon, shallow clear water, mountains in the background.

Cap Corse

Narrow roads, villages perched on hills and dark pebble beaches. The kind of place where you wonder who carried the building materials up there, and why.

Bavella mountains

Pine forests, red rocks and cold rivers where you stop “for 5 minutes” and stay half a day.

Towns

Porto-Vecchio – cobbled streets, relaxed evening vibe.
Bonifacio – perched dramatically on white cliffs, the place where we finally understood why everyone says “wow.”

Food

Daily croissants, too many to count.
Local cheeses that smelled stronger than our luggage after 12 days.
Corsican charcuterie.
Fresh fish and seafood.

Corsica is half France, half Italy — and the best place to feel it is at the table.

Conclusion

From 9 days we ended up with 12. Two of them spent discussing what friendship really means, one solving logistics with parcels and non-existent flights.

And still, Corsica was worth it: postcard beaches, spectacular roads, authentic villages and great food. And yes, croissants were the red thread of the trip.

🇷🇴 Planul era simplu

9 zile în Corsica, nici mai mult, nici mai puțin. Aveam zbor București – Alghero, mașina închiriată, ferry rezervat, campingul pregătit. I-am spus Norei că ne întoarcem pe 27 iulie și că urma să petreacă 3 zile cu verișoara ei, Bell. Ea a luat informația foarte în serios, desigur.

Realitatea

Marea a decis altceva și am primit un mesaj scurt și ironic de la compania de ferry:

“A casua di meteo avverso tutte le corse di domenica 27 e lunedì 28 sono annullate
Due strong wind all voyages of sunday 27 and monday 28 has been deleted”

Traducere liberă: „Ați vrut vacanță de 9 zile? Mai luați trei, bonus de la noi.”

De aici a început distracția:

• Trei zile, Nora a repetat obsesiv că îi e dor de Bell și că „nu e o prietenă bună” (mulțumim, Bobiță și Buburuza, pentru material de discuții). Am făcut terapie de grup despre prietenie, loialitate și cum se gestionează relațiile la 2 ani și 9 luni.
• Eu aveam o comandă importantă pentru casă, programată să ajungă luni. Am apelat la fratele meu să fie „gardianul coletelor”.
• Am încercat să plecăm prin Italia, cu alt ferry + avion. Doar că era final de iulie, început de august. Nici Genova, nici Bologna, nimic. Probabil nu mai era liber niciun loc, nici măcar pe aripile avionului.

Așa că am rămas până marți în Corsica, apoi am luat ferry-ul spre Sardinia și am dormit o noapte lângă Alghero.

Baza noastră

Am stat la Camping Marvilla Parks Sari di Soli – mobil-home cu aer condiționat, piscină și brutărie proprie. Diminețile mirosea a croissante calde, iar seara era liniște… câtă liniște poate fi într-un camping plin.

Plajele sudului

Rondinara – golf mic, liniștit, apă turcoaz.
Palombaggia – nisip alb și pini până la mal.
Santa Giulia – lagună întinsă, apă mică și limpede, munții în fundal.

Cap Corse

Drumuri înguste, sate cocoțate pe dealuri și plaje cu pietriș negru. Locul unde te întrebi cine a cărat materialele până sus și de ce.

Munții Bavella

Pini, stânci roșcate și râuri reci unde oprești „5 minute” și rămâi jumătate de zi.

Orașele

Porto-Vecchio – străduțe pietruite, vibe relaxat seara.
Bonifacio – cocoțat spectaculos pe stâncile albe, unde am înțeles de ce toată lumea spune „wow”.

Mâncare

Croissante zilnice, multe, am pierdut numărul.
Brânzeturi locale care miroseau mai tare decât bagajul după 12 zile.
Charcuterie corsicană.
Pește și fructe de mare proaspete.

Corsica e jumătate Franța, jumătate Italia și se simte la fiecare masă.

Concluzie

Din 9 zile au ieșit 12. Două petrecute discutând ce înseamnă prietenia, una rezolvând probleme logistice cu colete și zboruri inexistente.

Și totuși, Corsica a meritat: plaje de carte poștală, drumuri spectaculoase, sate autentice și mâncare bună. Și da, croissantele au fost firul roșu al călătoriei.